Arta Oltenească la Bechet – interviu cu Antoaneta Nadu

atelier_549

Reporter: Cum v-a venit ideea de a face covoare olteneşti?

Antoaneta Nadu: Mi-a plăcut arta populară încă din copilărie. Toată viaţa m-am învârtit în jurul ei. Pot spune că m-am născut cu razboiul de ţesut în casă. De încăţat, am învăţat la început să ţes la războiul pe orizontală. Când am crescut mai mare eram,după mama, a doua persoană din casă care lucra la război. În anul 1966 am început să lucrez ca profesoară de biologie, având în completarea catedrei şi disciplina lucru manual. Timp de 12 ani am predate, lucrul manual. În cadrul acestei discipline nu aveam o tematică anume; pur şi simplu făceam cu ei ceea ce consideram eu , chiar şi mâncăruri (salate beuof, sarmale etc.). În ultima perioadă a profesiei mele am fost profesor la Turnul Severin între anii 1979-1984. Apoi am venit în localitatea mea natală şi am înfiinţat Clubul Copiilor din Bechet. La 52 de ani am ieşit la pensie şi am început o mică afacere, pentru o perioadă de zece ani – am deschis o brutărie. În anul 1998 am înfiinţat şi un atelier de ţesut covoare. La început a fost greu. Din femeile care veneau să lucreze, decât una din cinci rămânea. Ţesutul covoarelor olteneşti este o muncă migăloasă, care presupune răbdare şi pricepere. În anul 2003 am închis brutăria şi am dezvoltat partea cu atelierul de ţesut covoare.

Reporter: Aţi ajuns cunoscută şi peste hotare. Cum aţi reuşit?

Antoaneta Nadu: La început nu mă cunoşteau nici oamenii din ţară, însă mi-am făcut, pentru publicitate şi un site pe internet. Am fost promovată şi de etnografii de la Muzeul Satului Bucureşti, care îmi trimiteau clienţi. Aşa am început treptat, treptat, să mă fac cunoscută. Acum mă cunosc şi cei din televiziune deoarece am participat ca invitată la multe emisiuni. În viitorul apropiat vrem să facem şi un film numit „Vărsatul Apei“ (Joimari). Este un obicei vechi aici la noi: se aruncă apă lângă Jiu, zicându-se că se dă apă la morţi, după care se merge la cimitir unde se aruncă peste mormintele cele trecuţi în nefiinţă. Am fost trimisă şi în străinătate de către Institutul Cultural Român, Ministerul de Externe şi Ministerul Agriculturii. În 2006, deja începusem să-mi dezvolt afacerea cu atelierul de ţesut, aşa că am putut accesa două proiecte IMM-uri. Am reuşit astfel să-mi fac şi cataloage, pliante, cărţi de vizită, pentru publicitate. Am cumpărat şi o casă pe care am amenajat-o special pentru a muta atelierul acolo. În 2008 am câştigat un alt proiect pentru utilaje, din care ne-am achiziţionat o masă şi un fier de călcat cu aburi, performante, fiindu-ne de mare ajutor la procesul de călcare al covoarelor.

Reporter: Câte războaie de ţesut aveţi în acest moment şi de unde vă inspiraţi când alegeţi modelele?

Antoaneta Nadu: În prezent lucrăm cu patru războaie pe verticală şi un război pe orizontală. Covoarele pe care le facem sunt modele tradiţionale. Inspiraţia ne vine şi de la covoarele vechi pe care le mai avem. Am o colecţie de modele luate de la muzee, în special de la Muzeul Olteniei, modele cu copii, cu pomul vieţii. Materia primă folosită este lână 100% şi bumbac, pe care le procurăm din zonă. Coloritul este mai viu pentru că şi zona de unde vin eu este una însorită. În general folosim roşu, galben, bleumarin, alb, verde. Pe lângă culoarea vie a acestora, un alt lucru definitoriu pentru covoarele noastre este şi faptul că au două feţe. Este destul de greu să lucrezi 􀁄şa, dar calitatea unui covor cu faţă dublă este de necontestat. mai am încă o bucată mai veche decât acesta, care are peste 100 de ani. De altfel, şi războiul pe orizontală poate fi o piesă de muzeu, pentru că are şi el peste 100 de ani. Pe acesta îl am moştenire de la mama mea.

Reporter: Mai ţineţi minte la câte expoziţii aţi participat?

Antoaneta Nadu: În toţi aceşti ani am participat la foarte multe expoziţii şi târguri, mai ales în Bucureşti, unde oamenii sunt foarte interesaţi de arta populară. Am fost cu covoare şi la Braşov, Piteşti, Craiova, Cluj,unde am participat la câteva expoziţii organizate. O expoziţie foarte interesantă a fost la Sibiu, în anul 2007, în perioada în care Sibiul a fost declarat capitala spirituală a Europei, unde am fost prezentă cu o expoziţie personală, cu covoare vechi şi noi. În străinătate am fost trimisă de Institutul Cultural Român în Germania, la Strasburg, în anul 2006, unde s-a organizat Ziua României, în cursul lunii decembrie. Am fost trimişi în patru tranşe, eu fiind programată pentru ultima perioadă. Am stat zece zile. Acolo am avut o căsuţă pe care am decorat-o în stilul oltenesc. Pe lângă prezentarea pe care am avut-o, publicul român şi ceilalţi turişti, precum şi gazdele, au putut admira şi dansurile, obiceiurile şi cântecele noastre tradiţionale. În Slovenia, am fost în anul 2004, la Lubliana, cu ocazia vizitei preşedintelui României de atunci, domnul Ion Iliescu, care s-a întâlnit cu preşedintele Sloveniei; Aici am fost trimisă de Ministerul de Externe. Am mai fost şi la Berlin de două ori, trimisă de Ministerul Agriculturii, la un mare târg mondial intitulat „Săptămâna Verde“, unde am stat câte 12 zile de fiecare dată. Am fost plăcut surprinsă să văd că acolo foarte mulţi nemţi cunoşteau covoarele noastre olteneşti. Cei mai în vârstă aveau o nostalgie a trecutului, iar tineretul se arăta foarte interesat de expoziţia noastră. Am făcut şi câteva demonstraţii practice. La acest târg participau două-trei milioane de oameni, care veneau din Rusia, Suedia, America, Germania. În străinătate am avut ocazia să văd lucruri minunate. Am fost şi-n Danemarca, şapte zile, fiind trimisă de Aeroportul Henri Coandă. A fost o manifestaţie într-un cerc restrâns, scopul acestei întâlniri fiind ca aeroporturile să încheie contracte între ele, iar rolul meu acolo a fost să decorez standul României. La sfârşit s-a organizat o tombolă în care au fost acordate ca premii covoare olteneşti. Noi am reprezentat o atracţie pentru toţi cei prezenţi la acel eveniment. În ultima zi, după ce a avut loc tombola, am participat la o masă festivă organizată de regina Danemarcei, la care au fost invitate 1800 de persoane. A fost foarte frumos, ceva de nedescris. Parcă eram în altă lume. Am avut asigurate transportul, masa, cazarea şi diurna zilnică. În anul 2008 am mai fost la Stuttgart, 12 zile, unde am participat la o expoziţie cu obiecte tradiţionale româneşti. În Finlanda, la Helsinki, invitată de un forum româno-finlandez la un festival, am fost singura care a reprezentat România. Pe 1 decembrie 2008 am fost la Madrid cu exponate specifice. În 2005 am fost zece zile în Italia, la Kianciano Terme, o staţiune balneară în apropiere de oraşul Asisi, unde a avut loc un festival al ţărilor estice. România a participat alături de Slovacia. Programul festivalului era unul bine stabilit şi lejer, astfel că diminea ţa puteam să vizităm oraşele din apropierea staţiunii balneare: Verona, Asisi, Florenza, respectiv zonele vechi acelor. Staţiunea Kianciano Terme era vizitată de mulţi turişti, în special americani.

Reporter: Cum staţi la capitolul comenzi-vânzari, ţinând cont că ne aflam întro perioadă de criză financiară?

Antoaneta Nadu: Într-adevăr ne aflăm într-o perioadă mai dificilă din punct de vedere financiar, dar pot spune că avem comenzi. Chiar în 2009 avem o comandă pentru doi medici români din America, mai aşteptăm o comandă mare pentru Mănăstirea Semenic; vor veni târgurile de Florii, la Bucureşti-cele două muzee, la Piteşti, la Palatul Copiilor Bucure şti, unde ne vom afla pentru promovare şi nu-i exclus să şi vindem din exponate. De obicei, cei care ne cumpără produsele sunt cunoscători ai artei şi iubitori de frumos. Turiştii care ne vizitează la Bechet, respectiv clienţii noştri, mai pot achiziţiona, pe lângă carpete, covoare, şi costume populare, zăvelci (fote). În prezent lucrăm la un proiect de schimburi culturale de tradiţii, proiect ce se va desfăşura în colaborare cu Primăriile oraşelor Bechet şi Oreahovo. Acest proiect implică schimburi culturale între oraşele bulgăreşti Kozludui şi Oreahovo, şi în zonă Bechet, Ostroveni şi Gighera. Vom organiza şi o clacă, prilej cu care vom avea invitaţi şi de la televiziune, presa scrisă, oameni de cultură, muzeografi din Oltenia şi din Bucureşti. La finalul acestui proiect cultural vrem, împreună cu oficialităţile bulgăreşti, să amenajăm un spaţiu cu obiecte folclorice specifice ambelor zone implicate în acest proiect. Durata acestui proiect se întinde pe un an de zile şi sunt convinsă că va fi eligibil. Acest proiect se desfăşoară cu spijinul direct al domnului primar. Dumnealui este un om sensibil şi iubeşte arta populară şi cultura.

(Realitatea Bechetului, nr.7/martie 2009, p.10-11)

Etichete:, , ,

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

%d bloggers like this: